Negocierea, metoda cea mai larg răspândită (și recomandată!) pentru soluționarea de conflicte, va fi esențială pentru a gestiona, și în 2025, provocările complexe existente, atât pe scena globală, cât și pe cea autohtonă. V-am pregătit o privire de ansamblu asupra celor mai importante spețe care urmează să fie discutate, negociate și, sperăm, soluționate în 2025. Astăzi despre conflicte globale, promitem să revenim și cu cele autohtone, mai ales că ordonanțele tip „trenuleț” de-abia au început.
Pacea în zonele de conflict
Deși pentru noi război însemnă conflictul din Ucraina, există multe alte zone aflate în aceeași situație la nivel global. Iar pentru alte popoare, de multe ori mai numeroase, prioritate are pacea în alte regiuni, cum ar fi Yemen, Siria, Gaza. De exemplu, m-a surprins să aflu că, după Ucraina și Gaza, în 2024, cele mai multe victime (și nu puține!) s-au înregistrat în Myanmar (19.000) și Sudan (14.000). Încetarea acestor conflicte va necesita negocieri complexe pentru a ajunge la soluții de compromis iar implicarea globală în reconciliere pare să fie esențială.
- Obiective: Stabilirea unor acorduri de pace care să includă garanții de securitate pentru părțile implicate.
- Provocări și obstacole: Dificultatea de a reconcilia interesele divergente (Rusia vs. Ucraina vs. diverși aliați; Israel vs. Națiunile Arabe vs. Iran; multiple grupuri etnice din Myanmar sau Sudan etc.) dar și oprobiul public sau compensațiile cerute pentru diverse evenimente din trecut, gen Bucha, atentatele sau execuțiile publice.
- Strategii posibile: Mediatori neutri, cum ar fi Turcia, ONU, China sau India, ar putea facilita progresul; introducerea factorului timp, pentru a atenua impactul emoțional de moment.
Reformarea organizațiilor internaționale
Reformarea instituțiilor multilaterale precum ONU, FMI sau OMS va fi o prioritate, în condițiile în care crește influența țărilor emergente (India, Brazilia, Africa de Sud, Arabia Saudită etc.). Tensiunea dintre marile puteri și crizele suprapuse (climatică, economică, sanitară) cer o re-adaptare fundamentală a structurilor existente.
- Obiective: Creșterea reprezentării statelor emergente în organismele decizionale, precum Consiliul de Securitate al ONU sau structurile FMI; regândirea și întărirea rolului jucat de aceste organisme internaționale
- Provocări și obstacole: Marile puteri tradiționale, precum SUA, China și Rusia, vor rezista schimbării, pentru a-și păstra avantajele geopolitice; conflictele existente (Ucraina, Orientul Mijlociu etc.) vor îngreuna dialogul onest
- Strategii posibile: Țările emergente vor folosi alianțe strategice și presiuni multilaterale pentru a negocia un rol mai activ; figuri publice neutre și prestigioase vor fi implicate activ în mediere; concesii făcute de marile puteri în această direcție în schimbul unor „subordonări” economice sau în legătură cu tratatele de pace de la punctul unu.
Reglementarea tehnologiilor emergente
Inteligența artificială și tehnologiile de frontieră vor necesita un cadru global de reglementare. Dezbaterea va include chestiuni de etică, securitate și monopoluri tehnologice, dar va fi influențată indiscutabil, chiar dacă nedeclarat, de aspectele economice.
- Obiective: Crearea unor standarde globale privind utilizarea responsabilă a AI; păstrarea (SUA și China) respectiv nivelarea (UE și alții) diferențelor de progres în domeniu
- Provocări și obstacole: Rivalitatea dintre SUA, UE și China pentru dominanța tehnologică; cadrul legislativ inexistent sau insuficient; organizații internaționale lipsite de putere (vezi punctul anterior).
- Strategii posibile: O serie de summit-uri internaționale, cu obiective mici pentru fiecare întâlnire în parte (politica pașilor mărunți); organisme de reglementare sau auto-reglementare ale industriei (similar cu testele NCAP sau emisiile de carbon în industria auto)
Toate aceste negocieri vor presupune, din nou, manifestarea acelor abilități, presupus dezvoltate în timp, de leadership, compromis și diplomație. Într-un an cu multe mize, liderii care vor naviga cu succes prin aceste negocieri vor fi cei care combină viziunea strategică cu abilitățile tactice. Omenirea are nevoie de astfel de lideri mai mult ca niciodată. Rămâne să vedem dacă ei se vor numi Emmanuel Macron sau Elon Musk, Jacinta Arden sau Satya Nadella, Papa Francisc sau Sanna Marin. Sau dacă vom avea plăcuta surpriză să apară alți lideri autentici într-o omenire din ce în ce mai egoistă...