Recenta pandemie a făcut posibilă o situație de neimaginat până în 2019 – e posibil să lucrăm și de acasă (cel puțin pentru o parte importantă a personalului cu activități de birou).
Avantajele păreau evidente (atât pentru angajați cât și pentru angajatori) și depășeau cadrul strict al restricțiilor din perioada Covid-19: economia de timp (orele întregi petrecute în trafic), de bani (dimensiunea birourilor, diverse facilități) și chiar de oameni (personal de pază sau curățenie mai puțin).
Cu timpul însă, au apărut și efectele adverse: comunicarea ineficientă, scăderea concentrării pe priorități sau oboseala psihică provocată de prea mult timp petrecut în ședințe interminabile online. Asta ca să nu mai vorbim despre erodarea (discutabilă, de altfel) nivelului de angajament sau a motivației oamenilor rupți de cultura de la birou.
Schimbarea de paradigmă
Îmi amintesc că în aprilie 2020, marile organizații se mândreau cu viteza cu care au fost capabile să transfere activitățile la domiciliu.
Probabil vă reamintiți filmulețele comice de pe Youtube în care copii sau diverse animale de casă apăreau brusc într-o ședință importantă ori în timpul unui program de știri difuzat din dormitor. Sau, undeva în fundalul de pe Zoom, un alt membru al familiei, uneori sumar îmbrăcat, își rezolva diverse necesități!
De anul acesta, în schimb, giganții globali au schimbat abordarea, cerându-le angajaților să revină la prezența fizică, parțial sau integral.
Apple, spre exemplu, se străduiește de doi ani să readucă oamenii față în față; deocamdată, au reușit să impună un program cu trei zile pe săptămână la birou, dintre care marțea și joia obligatorii.
Google dă dovadă de mai multă flexibilitate, dar a anunțat, pe de altă parte, că angajații care optează, în SUA, pentru lucru integral de acasă, pot suferi reduceri salariale.
Doar Elon Musk, la Twitter, în stilul caracteristic, le-a cerut oamenilor (ultima oară printr-un email trimis la două dimineața!) să revină la birou „minim 40 de ore pe săptămână”.
Este vizibil tiparul: pe de o parte companiile, care constată că munca de acasă are productivitate mai redusă, în special acolo unde este necesară interacțiunea umană sau coordonarea unor proiecte complexe; pe de altă parte, angajații, care au dat de gustul libertății și au scăpat de corvoada orelor petrecute în trafic.
Precum în orice situație în care părțile au interese opuse, și de această dată vorbim despre conflict de interese, care se poate rezolva pe mai multe căi. Iar negocierea este una dintre ele.
Abordarea mioritică
Ideea acestui articol s-a născut auzind o întâmplare recentă din filiala autohtonă a unei multinaționale, având sediul într-o clădire nouă, modernă, multifuncțională dar... goală, pentru că majoritatea oamenilor preferă să lucreze de acasă.
Recent instalat în funcție, vajnicul CEO al respectivei companii a cerut tuturor angajaților să se întoarcă full-time la birou.
Până aici, nimic neobișnuit – poate îl admiră pe Elon și s-a simțit inspirat de acesta... Doar că a făcut greșeala să dea un ultimatum și să folosească expresia „obligatoriu, începând cu data de...”.
Cu alte cuvinte, omul nostru a apelat la impunerea voinței ca metodă de soluționare a diferențelor de interese, fără să aibă de fapt autoritatea necesară pentru a constrânge angajații să respecte termenul limită.
Pentru că deși (aparent) un CEO are putere formală, ce poți face când peste jumătate din personal nu se prezintă la birou și îți transmit, pe diverse canale mai mult sau mai puțin oficiale, că dacă nu îți convine să îi dai afară? Cu tot cu compensațiile, timpul pierdut, lipsa de performanță în perioada de tranziție sau incertitudinea că vei găsi alții măcar la fel de buni...
Alternativele câștigătoare
Personajul nostru s-a pus singur la colț apelând la o metodă extremă de soluționare a diferendului – impunerea voinței – și a eșuat lamentabil.
Istoria are totuși happy-end, întrucât organizația are un foarte competent și carismatic Director de HR, care, în plus, a trecut prin cursul Scotwork și a reținut posibilele soluții de rezolvare a diferențelor de interese, articulând rapid un plan care conținea o abordare pe două direcții.
În primul rând, au folosit convingerea (ceea ce, de altfel, a făcut și Elon Musk la Twitter!), aducând în discuție nenumărate motive pentru care angajații să își dorească să vină la birou: vizibilitate pentru promovări sau acordare de prime, capacitatea de a obține mai multe resurse, posibilitatea de a-și influența colegii mai ușor sau distracția din pauzele de cafea.
În al doilea rând, au apelat la negociere. Astfel, s-a investit într-un nou sediu cu nenumărate facilități moderne, disponibile, bineînțeles, numai pentru cei ce vin la birou. Tot numai ei au devenit eligibili pentru diverse bonusuri, abonamente (la sală, de transport etc.) sau programe de dezvoltare personală.
Într-un final, au reușit să aducă la birou cam 80% dintre oameni pentru minim 3 zile pe săptămână, mult peste ce speraseră cu câteva luni înainte.
Doar că repararea întregii gafe a costat ceva din șase cifre – mult mai mult decât bugetul și decât suma necesară inițial, în absența mesajului decisiv trimis de bravul conducător...
Morala? Un curs de negociere și rezolvare de conflicte, parcurs la momentul potrivit, vă poate salva bugetul și, mai ales, reputația!