Nici acest articol nu este o pledoarie pro sau contra vaccinare. Pățaniile lui Djokovici în Australia (și ceea ce deja se arată că va urma în relația cu sponsorii sau cu alți organizatori de turnee) ne dau șansa să revenim asupra unui subiect prea puțin discutat în spațiul public – mecanismele alternative de soluționare a conflictelor de interese și, implicit, modul în care alegem să le rezolvăm.
Conflictele ne însoțesc toată viața
Noi, la Scotwork, ne ocupăm de negociere. Dar la ce ajută negocierea, de ce am avea nevoie de competențe în acest domeniu? Probabil că, într-o lume ideală, negocierea nu ar fi necesară. Realitatea este alta – lumea în care trăim e plină de conflicte. Națiuni, organizații, oameni – toată lumea are ceva de împărțit, de mai mult de 10.000 de ani. Priviți fluxurile de știri: Vladimir Putin are ceva cu Ucraina, cu NATO, cu rebelii sirieni și, în general, cu toată omenirea; UE are o problemă cu companiile americane de tehnologie, dar și cu Marea Britanie; vecinii se ceartă între ei pe locuri de parcare, frații pe împărțirea banilor moșteniți. Toate aceste conflicte, agresive sau nu, provin din diferențele de interese dintre părți.
Iată răspunsul la întrebarea de mai sus – negocierea este un bun instrument pentru rezolvarea conflictelor. Deși este costisitoare – întrucât orice concesie are un cost (material sau moral) – are marele avantaj că stabilește relații solide de durată. Dar nu este singura metodă, iar alegerea mecanismului potrivit de rezolvare a conflictelor are la bază, în primul rând, atenta analiză a situației, a intereselor părților și, mai ales, a balanței de putere. Am mai menționat în trecut, pe acest blog, diferitele posibilități, dar iată-le enumerate din nou, pe scurt. Pe lângă negociere (adică schimb de concesii), mai putem discuta despre persuasiune (convingerea bazată pe influențare), despre rezolvarea de probleme (metoda logică specifică managementului de proiect) sau despre arbitrare (ceea ce a ales Novak într-un final). Dar și despre amânare, cedare sau impunerea de voință.
Înapoi la Nole
Fie că ne convine sau nu, în analiza situațiilor în care părțile au interese diferite, nu contează cine greșește și cine nu, cine e corect sau etic și cine nu. Contează doar cine deține puterea! Conceptul de dreptate își pierde sensul și devine tot mai discutabil cu cât situația este mai complexă. Îl înțelegem pe Djokovici că este strict decizia lui dacă se vaccinează sau nu, dar și poporul australian care, prin intermediul aleșilor săi, decide să aleagă o legislație foarte dură privind intrarea în țară. Și atunci cine are „dreptate”? Toată lumea și nimeni! Iată de ce este important ce pârghii de influențare a poziției celuilalt deține fiecare dintre părțile implicate. Pe ce se bazează decizia guvernului din Australia să anuleze viza eliberată anterior tot de ei? Pe faptul că se poate! Adică pe una dintre sursele de putere disponibile.
Cum a încercat tenismenul să rezolve, inițial, diferența de interese dintre el și gazde (care insistau pe vaccinare)? Inițial prin amânare (nu iau nicio decizie, nu anunț nimic, nu cer nicio derogare), apoi prin rezolvarea de probleme (am „făcut rost” de o infectare prea puțin credibilă, care m-ar califica pentru o excepție) combinată cu ceva influență aplicată prin intermediul organizatorilor turneului, care și-l doreau de fapt din motive strict comerciale. Terminând prin a apela la arbitrare, care are un mare dezavantaj – în cazul deciziei nefavorabile, nu mai poți face nimic. Ceea ce s-a și întâmplat într-un final.
Iată de unde provin greșelile tenismenului: insuficienta analiză a conflictului și, implicit, nehotărârea (care a dus la greșeli flagrante) în alegerea metodei de soluționare. Adică lipsa de pregătire și lipsa de strategie. Atunci când alegi amânarea, ar trebui să știi că, mai ales în situații complexe, cu multe variabile, de obicei agravează problema. Sau dacă optezi pentru rezolvarea de probleme, dezavantajul este că poți auzi de la ceilalți, după ce tu ai alocat deja resursele și ai generat cheltuieli (timp, bani sau orice altceva) că de fapt problema lor nu e integral rezolvată și că au nevoie de un efort suplimentar de la tine. Ceea ce a pățit și Nole, care, în loc să înțeleagă că pur și simplu nu are suficientă putere în acest diferend, a încercat, prin intermediul arbitrării, să scape de responsabilitate – în situația noastră, Djokovici poate clama, mai ales în fața opiniei publice, că nu e el de vină. Ceea ce e foarte departe de adevăr! Și iată de ce:
Obiective, strategie, dar și cum executăm strategia
În primul rând, din cauză că, atunci când iei o decizie, ar trebui să îi accepți și consecințele. Nu vei putea intra, chiar dacă ești cel mai bun tenismen din istorie, acolo unde legea nu îți permite, cum e cazul Australiei. Așa cum, și dacă nu crezi în utilitatea semafoarelor, tot încalci legea dacă treci pe roșu.
În al doilea rând, dacă ai de-a face cu un astfel de diferend complex, pregătește un plan minuțios și, mai ales, execută-l temeinic. La acest nivel nu prea sunt permise bâlbe de genul „a fost o eroare de judecată că nu am respectat carantina” sau „documentele pentru viză sunt greșite din cauza erorii unui angajat”.
În al treilea rând, și cedarea are rolul ei uneori. Mai ales în conjuncție cu onestitatea. Oare Novak, la prima decizie de anulare a vizei, nu ar fi avut de câștigat, mai ales în ochii publicului, dacă s-ar fi suit în primul avion spre casă, declarând că acceptă decizia, dar credințele sale sunt mai presus de aceste compromisuri?
Iată cum greșelile în pregătire și execuție, cumulate cu insuficienta înțelegere a intereselor opozanților (mai precis, interesele politice ale reprezentanților guvernului) duc la un asemenea eșec de proporții. Probabil că Djokovici chiar are nevoie de consilieri de calitate superioară...
De ce cred că este vorba de fapt despre un eșec? Pentru că adevăratele consecințe de-abia acum încep să se arate. Iată primele două semnale: Lacoste (principalul său sponsor, peste 9 milioane USD anual) a declarat că va analiza cu atenție evenimentele, adică, cu alte cuvinte, „suntem profund nefericiți de scandalul mediatic.” Pe de altă parte, organizatorii turneelor de la Madrid și Roland Garros au ieșit deja în public, cerând în mod explicit lui Nole să se vaccineze pentru a putea participa la cele două mari evenimente. Vi se pare că este incorect? Nu, este doar o manifestare a surselor de putere ale părților...