14 Iulie a trecut demult, dar Franța a fost copleșită de declarații de dragoste în ultimele săptămâni. Cea mai aprinsă a venit de la Boris Johson: „Iubirea Marii Britanii pentru Franța este indestructibilă”. Alături de ea, multe cuvinte de prietenie eternă de la diplomați și miniștri, americani și australieni de rang înalt, au invadat presa internațională.
Reacțiile Franței au exprimat sentimente foarte diferite. Oficialii francezi au spus că s-au simțit înjughiați pe la spate, trădați, dezamăgiți, înșelați. Nu este o repetiție pentru filmarea unei telenovele, însă poate fi un exemplu de folosire impecabilă a mediei și opiniei publice în timpul unei negocieri. De la distanță, pentru cei mulți care nu cunosc detaliile, declarațiile belicoase ale Franței devin absurde în fața prieteniei exprimate repetat de către Statele Unite, Australia și Marea Britanie. Arată, la prima vedere, că francezii sunt cei nerezonabili, agresivi.
Lucrurile nu au stat deloc așa în realitate, dar puțini vor mai sta să analizeze. Americanii și britanicii se vor așeza la masa negocierilor pentru despăgubiri cu Franța, pe fundalul nedumeririi opiniei publice față de reacțiile „exagerate” ale francezilor. Demersul recent al lui Joe Biden de a explora, împreună cu Emmanuel Macron modalități de soluționare a conflictului, a proiectat deja o imagine cavalerească a președintelui american în media. Nu este singura tactică de negociere executată foarte bine de triada SUA – Marea Britanie – Australia în scandalul submarinelor australiene.
Reframing, with a little help from my friends
Franța era, până acum două săptămâni, titulara unui contract de peste 50 de miliarde de Euro pentru furnizarea de submarine convenționale Australiei. Contractul era în derulare, iar francezii investiseră deja, conform propriilor declarații, peste 1 miliard de Euro pentru pregătirea producției. Când lucrurile au luat, brusc, o cu totul altă turnură: Australia – Marea Britanie – SUA au anunțat într-o conferință de presă comună a celor trei șefi de stat că au semnat parteneriatul strategic AUKUS pentru apărare în Pacificul de Sud Est. Iar, în acest context, Australia anunță Franța că reziliază contractul submarinelor care, în formula nouă, vor fi nucleare, de valoare contractuală mult mai mare (se vehiculează 90 de miliarde de dolari) și vor fi furnizate de SUA și Marea Britanie.
Un „reframing”, cum ar spune țările Commonwealth-ului, executat ca la carte. Atunci când contextul negocierilor îți este foarte defavorabil, cel mai bine este să schimbi contextul, dacă poți. With a little help from your friends, eventual. Dacă Australia s-ar fi așezat la masa negocierilor să rezilieze contractul cu Franța, poziția Australiei ar fi fost foarte proastă, tensiunile diplomatice la fel de mari, iar despăgubirile, la care Franța pare să aibă dreptul prin contract, ar fi fost probabil substanțiale.
Dar acum nu mai discutăm despre un simplu contract comercial, nu-i așa? Ci despre un parteneriat pentru Pacificul de Sud-Est, cu influențe puternice și către Asia de Sud-Est, prin care SUA – Marea Britanie – Australia vor apăra lumea de extinderea influenței Chinei. Un context cu totul diferit pentru negocieri. Atât de diferit, încât nici negociatorii nu mai sunt aceiași. SUA și Marea Britanie vor fi acum de partea cealaltă a mesei.
În plus, revenind la opinia publică generală, Franța va fi asociată mai degrabă unor interese pur comerciale, pe când SUA și Marea Britanie vor fi forțele binelui care asigură stabilitatea geopolitică a lumii. Iarăși o imagine distorsionată, pentru că SUA și Marea Britanie sunt în acest parteneriat și pentru a-și hrăni uriașele industrii de război (sau de apărare, ar putea fi reformulat). Dar, din nou, puțini vor mai sta să analizeze. „Reframing” executat cu success, rien ne va plus!
Balanța de putere
O altă tactică aplicată de-a dreptul spectaculos a fost schimbarea radicală a balanței de putere în negociere, prin aducerea altor participanți la masă. Cu Franța de o parte a mesei, iar Australia de cealaltă, într-o negociere bilaterală, balanța ar fi fost în favoarea Franței. O economie aproape dublă ca valoare, o piață importantă de export pentru Australia. Și o țară cu o influență foarte mare în Uniunea Europeană. Dovadă că miniștrii de externe ai uniunii au semnat rapid o declarație de susținere a Franței în contextul scandalului.
Nu e nevoie de prea multă analiză pentru a concluziona că balanța de putere s-a dat peste cap complet odata cu intrarea SUA și Marii Britanii în peisaj. Australia nici măcar nu mai e la masă, negocierile au fost preluate direct de către președintele Biden și prim-ministrul Johnson. Ambii știu că țările UE nu vor face mai mult decât a semna o declarație, în noul context. Iar pentru Franța pot fi găsite soluții diverse. Mai ales că, odată cu calmarea nervilor, și Franța va realiza că nu are suficientă putere pentru a influența genul acesta de afaceri, atât de departe de casă.
Greutatea Franței în noua balanță este atât de mică încât mulți analiști politici se întreabă de altfel dacă Franța va mai primi ceva, sau doar asigurări de la SUA pentru alte tipuri de parteneriate care o vor include și pe ea. Iar dacă mai erau dubii în acest sens, premierului britanic Johnson le-a risipit rapid, în stil propriu, cu deja faimoasele „Prenez un grip” și „Donnez moi un break”, jocuri de cuvinte anglo-franceze cu care îi alintă acum pe francezii încă nervoși.